2008 aprilie « Foaia virtuală a folkului românesc

Arhiva pentru aprilie, 2008| Pagina de arhivă lunară

adie dor de vînt primăvăratic

Posted aprilie 30, 2008
Categorisit la lumina, primăvara | Etichete muzica, primăvara

Scrieti un comentariu

un anotimp pe care-l ocrotesc

Posted aprilie 30, 2008
Categorisit la OAMENI, Tibet, primăvara, versuri | Etichete Dan Gibson, primăvara, rondo, Tibet

Scrieti un comentariu

ţîşnit tîrziu, înmiresmat cu frunze

la rang de zeu stropit cu multe basme

tribut nu dă decît unor cimpoaie

venite de prin Scoţia-n fantasme

de n-aţi ghicit, e anotimpul verde

ce, fără conotaţie meschină,

a poposit o vreme-n colţul

acestei hărţi care mai ia lumină…

daţi Cezarului…lumina!

Posted aprilie 25, 2008
Categorisit la Cezar Ivănescu, lumina | Etichete amintirea paradisului, Cezar Ivănescu, de profundis, lumina

Comentarii (3)

Ieri am pus asta pe blog, fiindcă foarte rar se întîmplă o asemenea potrivire între versuri şi sunete …

am aflat apoi că : “Scriitorul Cezar Ivănescu a încetat din viaţă joi după-amiază, în urma unui stop cardio-respirator, la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, potrivit unor surse oficiale din cadrul spitalului.
Cezar Ivănescu a fost operat miercuri la Bacău, iar în urma unei complicaţii, suferite după intervenţia chirurgicală, a fost transportat de urgenţă cu elicopterul, joi după-amiază, la Bucureşti. Scriitorul a fost adus de la Bacău la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, la Unitatea de Primire Urgenţe, unde s-a stins din viaţă în urma unui stop cardio-respirator, informează surse oficiale din cadrul instituţiei.”

Rămîne versul poetului…

De profundis

! acum, fiindcă frigul face bulboane
şi fiindcă eu sînt bolnav şi mă tem,
ca sălbaticul am să-mi fac leul meu pe peşteră,
iar voi să spuneţi: îl vîna în fiecare zi !!

acum, fiindcă sînt sincer şi milos,
vă rog să nu vă uitaţi în ochii mei
prin care lacrimile găuresc pupilele
şi deci nu plâng: nici rîsul meu care vă chinuie,

vă sluţeşte, feriţi-vă de rîsul meu
într-însul mama e tot albă ! şi inima mea,
acest cîntar social, care atunci cînd eu
voi fi pur de tot se va sfărîma

într-una din părţile balanţei şi va rămîne numai
un cap uimit, umed, plin de lună ca o floare
scoasă din lac. O, candoarea
capului din inimă, cu braţe !

! lăsaţi-mi numai lapte şi mîncare
pînă mă scol mîini de dimineaţă
căci acum îşi fac turul prin ochi
hidoasele zile de post uman, al vinei, al neputinţei !

! şi socotiţi-mă un lepros care se vindecă
şi v-ar putea şi omorî cu-mbrăţişările,
şi socotiţi-mă-un lepros care se vindecă
şi v-ar putea şi omorî cu-mbrăţişările !

! acum, fiindcă am chiar şaptezeci de ani
cu cei lăsaţi de mama,
îngăduiţi-mi deruta suportabilă
şi bucuraţi-vă de înţelepţii tineri !

(din vol. ROD, editura Albatros, Bucureşti, 1985)

Linişte, pace şi lumină în sufletele voastre!

mai îngăduiţi-mi…

Posted aprilie 24, 2008
Categorisit la om bun, versuri | Etichete Cezar Ivănescu, Cruce, Doina, Inviere, Mircea Rusu

Comentarii (1)

! voi ce mă priviţi la faţă,
îndrăgiţi-mi faţa mea,
mai îngăduiţi-mi faţa
fiindcă mult va sîngera!
şi în mînuri şi-n picioare
cuie îmi vor împlînta,
mai îngăduiţi-mi mîna
şi-n ţărînă talpa mea,
! vă iubesc dar lîngă mine
nimărui n-am spus să stea,
mai îngăduiţi-mi locul
cît măsoară umbra mea,
! bate vînt în pomul care
lemn de cruce îmi va da,
mai îngăduie-l, săcure,
cît îi tremură frunza…