departe…

departe,

departe de toate…

este lumea mea…

*

* [apăsaţi cu blândeţe pe cuvinte ...]

alerg cu ploaia de mână…

Plouă!…
În oraşul nostru românesc
Plouă aşa cum ştim cu toţi că plouă
Plouă “gris” ca-ntr-o stampă japoneză…
Pietonii pe trotuare se răresc,
O trăsură cu un “Chrysler” în viteză,
Trec în sens invers
Şi se ciocnesc…
Iar un popă cu sutana nouă
Stă lipit de chioşcul de ziare,
Ca un Crist de abanos într-o vitrină
Plină
Cu tot felul de obiecte rare…
Plouă…
Şi-n oraşul nostru ploaia cântă,
Cântă ca un fonograf stricat…
De trei zile şi trei nopţi, neîncetat,
Un tenor cu vocea falsă se frământă
Şi pe străzi,
Şi-n curte la palat…
Un tramvai se-ntoarce de la gară,
Şi-n tramvaiul plin de pasageri
Toată lumea cântă-n cor pe dinafară,
Ce-a cântat şi ieri,
Şi-alaltăieri…

Plouă!…

(Ion Minulescu – Ploaie urbană)

noaptea vrăjitorului

frunze, ramuri, arbori

litere, silabe, cuvinte

acelaşi lucru, altfel spus într-o altă vibraţie  a luminii

nescrisă-i noaptea sânzienelor *

între cer si pamânt…
iubite de Luna si vânt,
plutesc peste plaiuri…
alaiuri de zâne cântând
cunune-mpletesc…
…din razele Lunii,
din florile-alese
proaspăt culese…
din roua de seară…
Soarele şi Luna…
de-or purta cununa…
fi-vor numai Una
apoi, în padurea batrâna
zâne la fântâna
aşează pe ape
iubiri arzatoare,
din raze de floare
în noaptea minunata…
se-arata atunci…
din dragoste-ntrupat,
stejarul fermecat…
razele Lunii,
i-au despletit cununa,
si zânele-i ţes
Un straniu vesmânt
prin gând alergând

*

[apasă pe cuvintele de sfârşit]

[prelucrare după versuri populare culese de Simion Florea Marian]

alt fel de stăpân al inelelor

din vara cu inele lipsă

risipa iernii a durut

rămase tristă  o eclipsă

şi-o carte scrisă în trecut

bibliofagul redevenit cuminte

am o carte

a sufletului

ţi-o dau

şi dac-o răsfoieşti

promit

să învăţ

alfabetul iubirii

tăcuta de departe