iulie. ultima zbatere…

îl aştepta cuminte
să-i pipăie firele răsărite de nesomn

îi asculta tăcerile
şi nopţile încercănate de smarald

apoi el i-a trecut pe negândite
o aripă pe deget

“nu, nu acum,
e atâta noapte
nu-ţi ştiu decât paşii
…acest întuneric…
mai mult decât pot…”

trezire … nefire … în firea subţire

“pot vedea orizontul…
clepsidra ce-ntoarce clipa…
şi amurgul, da!…
cel dintre ceţuri…
pe tine te văd,
dar nu mă priveşti…”

ascultându-i urmele paşilor
el i-a şoptit
“să ai grijă de ochii mei, te rog”…