gust. ar ploua uneori…

nici bine nu rupsesem
pâinea-n două
mesenii nespuşi au crezut
că ostenesc-un fir de soare
ca să hrăneasc-un început

iar călăreţi supuşi ai sorţii
purtând cu ei un grămătic
trudeau cu sârg si cu sporire
din colbul uliţei nimic

precum enigma ce mai doare
apusă-n tainicul august
mai sunt livezi spre
pârg tomnatec
către gustare
întru must…

(cântă Abra – Umila mea părere)