poarta. din copilărie…

copilul păstrează întreagă
şansa lacrimei din noi…

alt timp,
prea devreme iscat
furase fluturii regali.
un troc imperfect
cu roiuri
de libelule rebele…

ne trebuia o poartă
preţ de o primăvară…

5 comments so far

  1. M on

    “Iubirea e-o copilarie din care-nveti sa mori frumos”…

    Multumesc.

  2. umbra on

    Minunate porti,superba melodie;frumos,emotional dar trist.E mai bine spus:reanfloreste lemnul portii,pe unde ..treci.Copii sa “devenim” sau sa ramanem e dreptul (visul) nostru si e placut,e nevinovat si tandru,e sinceritate si puritate .Multe porti inflorite de trecerea ta iti doresc;pentru ca sufletele uitate sau triste sant ca niste porti care ..mai pot inflori .

  3. LORELEI on

    eu cred ca mi-s repetenta de tot . caci cine nu iubeste ca un copilas…. nu stie iubi deloc – parca asa :P . sa fii neputicios ca un copil… o fi.

  4. Luminita on

    “Norocul veşnic să te bată” pentru ceea ce împărtăşeşti cu noi. Mulţumesc pentru clipele de visare şi fericire pe care mi le dăruieşte blogul tău, Lucas!

  5. speranta on

    iti multumesc pentru melodia asta…n-o mai ascultasem de…1000 de ani si mi-am amintit cat de mult o iubeam.


Leave a reply

Trebuie să fiţi logat pentru a posta un comentariu.