atingerea lui Midas. astru vindecat…

da, midas ajunse cârmaciul
prin marea pândită de bezne
o singură stea mai rămase
abia mai clipind să-l în-semne…

senin ascultase cum zeul
ţâşnit din povara amară
promise-i metalul cel galben
ce-n toate din el o s-apară…

trudise o viaţă, dar nu,
ştia că din sori monoliţi
doar chin şi iluzii va strânge
de nu-i va desface trudiţi …

şi tot ce atinge rămâne
doar pulbere-n câmpul albastru
un nou curcubeu răsări-va
cu dor
cu lumină
cu astru…