poe. zei de trifoi, cu viţă sălbatică…

voi scrie despre lupi şi despre haite
în noaptea asta luminat ostil
căci nimeni nu-mi arată dinspre carte
risipa trilului diseminat subtil…

aş fi făcut o luntre ca şi Noe
dacă puteam să am prin pod răşini
păcatul ca am fost în noapte-aceea Poe
m-a tot lăsat fără de grai, tiptil…

crezusem că-mi întorc doar capul peste
o mare-ntrezărită de culori
dar ultima petală-n noapte este
o risipire în albastre flori…

iar precum corbul croncăne eresuri
şi porumbelul din înalt pogoară
te voi iubi la margini de-nţelesuri
precum risipa caldă o chitară…

E un poet, parcă menit să scape,
De câte ori alături mi-e mereu
Şi, vai, mi-a fost atâta de aproape
Şi, vai, acel poet am fost … Orfeu…

* versurile refrenului aparţin lui Adrian Păunescu (parafrază la ultimul vers al poeziei VOBISCUM)