miresme.fum de toamnă târzie…
profeţi ce vând cam de trei poli speranţă
şi dau de veste că-ntr-o vreme
odinioară petrecut de ape
un astru mai trăieşte ca să-i cheme…
dintr-un turn în ceasul de chindie
stoluri îşi pregătesc în aer vrerea
aprigă şi plină de obsesii
e-un fir al palidei risipe
chiar durerea …
toamna mai calcă peste lipsuri multe
şi îşi cedează dreptul la uitare
tărăgănând cu umbre de-nţelesuri
o tragică pendulă de-ntrebare…
re-marcabil pe diapazonul firii
ca-ntr-un canon nicicând uitat
ne mai rămâne doar sufletul ce-şi strigă
dreptul legitim la iubire…nu-i păcat!…
De-acum, fiecare cu Dumnezeul lui…
Vocea e ranita, cantecul frumos, vibratia durerii sta marturie ca nimic nu e mai plin de har ca tristetea grava. Imi pare rau pentru om, imi pare bine pentru artist. Rezultatul final ne bucura pe noi, cei care ascultam doar urma sangeranda a inimii poetului…
Foarte originale aceste doua fotografii…
Sunt facute de tine?