vis în doi. spre infinit…

Nu starea, ochiul, luna

m-au făcut aşa,

ci văzul, simţul pentru raze sfârşite,

începute odată, odată…

Tu stai mirată în vântul de raze

şi chipul tău răsfoieşte frunzele,

timpul căutându-şi pasul,

glasul…

Nu suflul, voinţa mi-a dat

imbold să te iubesc,

ci povestea mea,

povestea noastră,

sângele răsturnat

în secunda mioapă…

(cântă Mihai Călian piesa lui Te iubesc)