neaua bradului. colind pentru mereu…

prin albe ploi
de toamnă arsă
cutremură pescari de vânt
nenumărate şoapte tandre
şi-un tropot cald ca un alint…

recunoscut pilon al firii
apoi un templu de mistere
sporit c-un vânt, cu o cenuşă
în iarna ne-ncepută sfere…

parabolă desţelenită
dintr-un crâmpei de ierbi albastre
nerisipit întru uitare
călătorit precum din astre…

Paula Seling – Colindam iarna

zeii cerului sticlos. iar n-a venit …

un elf cu spirit de cascadă
şi-o zână veşnic nesupusă
s-au întâlnit la o paradă
de măşti ascunse într-o husă

prăvălitori din lumi celeste
rostogoliţi într-o idee
răpuşi rămas-au pentru veşnic
apusului unei alee

stropiţi cu apa vie-a firii
întorşi din drum spre altă viaţă
topeau şi gheţuri şi frisoane
într-o ascunsă, fină ceaţă…

apoi fiindcă li se-ntâmplă
să uite răul din atunci
au luat virtutea semn de carte
descălecând din zei în prunci…