zeii cerului sticlos. iar n-a venit …
un elf cu spirit de cascadă
şi-o zână veşnic nesupusă
s-au întâlnit la o paradă
de măşti ascunse într-o husă
prăvălitori din lumi celeste
rostogoliţi într-o idee
răpuşi rămas-au pentru veşnic
apusului unei alee
stropiţi cu apa vie-a firii
întorşi din drum spre altă viaţă
topeau şi gheţuri şi frisoane
într-o ascunsă, fină ceaţă…
apoi fiindcă li se-ntâmplă
să uite răul din atunci
au luat virtutea semn de carte
descălecând din zei în prunci…
3 comments so far
Leave a reply
MEREU, dulceata de cirese amare… si ninsoare de dragoste peste suflete. Aurore boreale in noaptea nuntii, invaluita in flori de mar pe pajistea in care sta neclintit bradul….
( Lia . )
“N-ai nevoie de foarte multe/ ca sa fii fericit./ E de-ajuns un cantec, de-ajuns/ si putin infinit…”
“Numai viata mea va muri pentru mine-ntr-adevar,
candva.
Numai iarba stie gustul pamantului.
Numai sangelui meu ii e dor, intr-adevar,
de inima mea cand o paraseste.”
(Nichita Stanescu)