Arhiva pentru februarie, 2009| Pagina de arhivă lunară
poate că. sau…potecă…
un cer mai tare ca o stâncă
îi face loc unui apus
din risipite aripi plânse
e un albastru nesupus
şi parcă e-un blestem ce poartă
în el un înger prea răpus
de simţămintele-i terestre
şi-acolo-n zare…e apus…
s-au terminat, din buzunare
cuvintele ce le-am propus
de-acum începe-o altă lume
privind spre culmi, către nespus…
Scrieti un comentariu










