că ceruri se deschid precum o poartă nu mai e taină, ţîşnire-i, din adînc şi un solstiţiu fierbe ca o arcă lin plămădind o noapte … pe pămînt…
*** ( Ovidiu Scridon – Noaptea )
nume (necesar)
e-mail ( nu va fi arătat ) (necesar)
site
Anunţă-mă despre viitoarele comentarii apărute prin email.
