catrenele dragostei. lebăda cu ochiul nevăzut. amuţire…*
Dragă-mi este dragostea
bântuită de sprâncene,
de sprâncene pământene,
lungi, pieziş-răsăritene.
Dragă-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mică pe cât lacrima.
Dragă-mi este dragostea
care face stea şi stea
din pământurile noastre -
prin poienile albastre.
Sângele îşi ştie visul.
Dragă-mi este dragostea
cu-nălţimile şi-abisul
şi cu ce mai are-n ea.
Dragă-mi este dragostea -
locului nu pot s-o ţin,
căci frumseţea ei dispare
în frumseţile-i ce vin.
Dragă-mi este dragostea,
dragă uneori furtuna
şi-un păcat pe care-l arde
pe la miezul nopţii luna.
Din aleanul trupului
sufletul se naşte.
Dragă-mi este dragostea
ce de ani mă paşte.
Dragostea ne-o ţină zeii,
să ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.
* apăsaţi cu blîndeţe pe cuvinte 
3 comments so far
Leave a reply
Nu cum sunt eu sunt eu
ci cum esti tu sunt eu
Nu verde, nu galben, nu rosu
ci foarte verde, foarte galben, foarte
rosu.
Nu cum sunt eu sunt eu
ci cum esti tu sunt eu
Nu mov, nu foarte mov
ci foarte foarte mov.
Nu cum sunt eu sunt eu
ci cum esti tu sunt eu
un fel de tu sunt eu
pe care nu l-ai mai lasat sa fie eu.
(Oratie de nunta – Nichita Stanescu)
184 (4789)
Đorđe Balašević – Portret života mog :
http://www.youtube.com/watch?v=xq8MU5pEGKE
Şi muzica sufletului meu sibilin tresare şi doare şi are şi n-are şi-mi zic :
Dor de Mine …
Îmi râde o lacrimă mugur ,
şi-n juru-mi e doină şi frig,
şi plânge râsu-mi a purpur,
mă simt prea departe, mă strig …
Îmi cresc bobi de aripi din jale,
şi vreau să mă zbor înspre mine,
şi chipu-mi l-azvârl lor, la fiare,
mă vreau înapoi, pentru mâine …
Îmi cânt ruga-mi vie spre Ceruri,
şi murmur descântece trace,
şi sper să apuc şi-alte vremuri,
ca Eu-mi pe Mine să-mbrace …
Sibilla
Şi mi-e patima-mi dor de-a-mi fi dor, de tot ce a ” fost ”, dar n-a fost, şi, mă doare cu sânge de munţi absenţa durerii … mă furişez sub streaşina inimi-mi , zvâcnesc şi îmi spun : mai spune Sibilla ceva, mai surâzi din baladele vrerii şi, … apoi, taci ! Da, taci , zămisleşte-te-n rouă, clipoceşte-n dulceaţa pelină, te plouă şi zboară, te zboară-nspre seva pietrei argint şi prefăte-n surâsul florilor de colţ, şi izvor şi răşină … să te taci, când va fi, în Lumină !
( Sibilla )
Fulgere-n şoaptă…
despărţirile plâng fulgere, în şoaptă,
îmi par adesea că-s cuminţi, nu iartă…
şi mă surprind zâmbind peste dureri,
cu flori de colţ deasupra de poveri…
Sibilla
Rămas bun, vouă
Sibilla
P.S. Pe pământ tot ce există are nevoie din când în când să plângă. ( Nichita Stănescu )