Arhiva pentru august, 2009| Pagina de arhivă lunară
(S)PreLuca. numai tărîm
Categorisit la OAMENI, Vatra chioreană, copilărie, om bun, pădure, Ţara Chioarului | Etichete Ana Florian, Emanuel Luca, folk, folk4noi, Imn Preluca, Lucas, lucasfolk, poem, Tabăra Preluca 2009, versuri
Comentarii (1)
ursul, mistreţul amuşină cortul
aproape de timpul cel prea plimbător
se-ntoarce şi ciuta ce-adastă alături
e doar armonie în pajiştea verde
risipă de cai şi de fluturi în zbor…
port pe umeri ziua, mă răsfăţ cu noapte
beau aroma toamnei din fructele coapte
luaţi arta în palme, ziceţi-i izvor
îmbrăcaţi albastru haina unui nor…*
port pe umeri ziua, mă răsfăţ cu noapte
beau aroma toamnei din fructele coapte
luaţi arta în palme, ziceţi-i izvor
îmbrăcaţi albastru haina unui nor…*
din căuş de suflet îmi topesc un nor
din senin ţes haina, doina unui dor
de vreţi să rămîneţi tineri şi cuminţi
luaţi firul de iarbă, tandru între dinţi…
* Imnul taberei de la Preluca
decupînd lumină. tavan nebănuit
Categorisit la Lucas, folk, folk4noi, lumina, music | Etichete Alexandru Andries, corifei, dragoste, folk, ieri, mîine, Mircea Baniciu, Mircea Vintila, muzica, Nicu Alifantis
Comentarii (2) 
şi nici măcar n-am încercat
să punem ieriului zăvor
ne prăvălim degeaba-n valea
prea-iutelui, cel trecător
dar uite, parcă nu există
un cronicar să pună ham
peste dezgheţuri şi amaruri
din mugurul ce face ram…
preţ de-o libertate. vremelnică despărţire…
Categorisit la Cenaclul Flacăra, Cristian Buică, Lucas, Lucian Blaga, Tatiana Stepa, adormire, amintiri, iubire | Etichete Cîntăreţi bolnavi, Cristi Buică, folk, folk4noi, Lucas, lucasfolk, Lucian Blaga, nemurire, poem, suflet, Tatiana Stepa
Comentarii (9)
Iubire, durere şi strigăt, vocale deschise spre-un cer tăinuit
oracol pe trepte nespuse, consoane-ncrustate-n granit…
Lumina ce lin se pogoară cu luptă se-adapă mereu
precum lumînării de ceară i-ajunge etern Prometeu
un cîntec, un vers, o baladă, aduse din alte tărîmuri
sporesc c-o lucire de zîmbet fiorul neînfrînt al furtunii…
pe soclu zeiţa rămîne !… din urmă veni-vor postumii…
Tornadă
Arcadă
Triadă
Izbândă
Amar
Nemurire
Altar
Un poet “mut ca o lebădă” a scris, demult, ceva pentru un suflet care a băut cupa suferinţei pînă la capăt…
Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.
Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăşi şi iarăşi
cuvintele seacă.
Vânt veşnic răsună
prin cetini de zadă.
Purces-am în lume
pe punţi de baladă.
Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârşit sub armură.
Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.
Răni ducem – izvoare -
deschise subt haină.
Sporim nesfârşirea
c-un cântec, c-o taină.
(Lucian Blaga – Cântăreţi bolnavi)
