el ghiocel. strigătul tărîmului…

înainte de a ajunge iluzie

spunea că dorul e un zeu

mîngîiat de nesomnul trufiei

iar fata morgana un surîs al lacrimei

că umbra tîrzie a lunii

pune potcoave iscusitului timp

şi valea plîngerii nu-i doar

un ocean al pustiului

…

apoi

din ţărînă

a răsărit

un ghiocel

…

primăvara singurătăţii voastre

şi braţu-i  apucă un  capăt de ţară

ne-ascunde-n trifoiul celor ce tac

e greu să-i spui iernii că timpu-i o scară

dar uite, e vremea ce-şi cere un dac

şi ce primăvară din fire-şi aprinde

un blînd, adormit şi tandru-adăpost?

doar cel care ştie, ascultă şi prinde

o notă din  straniul acord ce-i dă rost

post scriptum de rai , din al patrulea înger

afară din vers, coborît spre cuvînt

se-arată lumina şi timpul  acela

cu dans, cu rostire, cu veghe şi cînt !

Download: emeric-imre-noapte-de-unul-singur1.pdf

(cîntă Emeric Imre  - Noapte de unul singur)

înfruntă o noapte. cartuşe de şoapte

dorinţa în timp e arc şi e cer
iar  curgerea- şi află-n aripă o vrere,

destin nenăscut  ori poate mister
putere în corzi, dar nu doar durere…

prinos acelui ce-nfruntă prin nopţi
un cînt de prin  zări şi soroc fără rit
şi celor  ce tulbure-aşteaptă la porţi
trăire, putere  şi glas din zenit…

povara tăcerii

Download: nu-acum-un-fel-de-a-iubi.pdf

zare senină. solie-n lumină

Vrem cu toţii să fim iubiţi,
iar dacă nu se poate, măcar admiraţi,
dacă nu, să nu fim crezuţi,
dacă nu, să nu fim urîţi ori dispreţuiţi…

tot ce vrem este să trezim o emoţie
în ceilalţi, oricare ar fi ea…

Sufletul freamătă în faţa golului
şi caută mereu un contact cu orice preţ…

întotdeauna vrem cîte ceva…

(Hjalmar Söderberg)

Download: caltun-zorii.pdf

(cîntă Călţun piesa Zorii)

ninsoare. fără loc în calendare…

în fiecare înserare

aburii nopţii

cer îndurarea ninsorii…

în faţa spaimei

ultima căprioară

dezmiardă pădurea…

umbrele-şi hrănesc frigul

în chilia amară a firului de iarbă…

străinii din noi nu-nfioară

e doar un ţipăt de seară

răzbunarea iernilor…

Download: ecoul-absurda-ninsoare.pdf

(Ecoul – Absurda ninsoare)

zvon de primăvară. la ce bun poeţii?…

Risipiţi în cuvinte, trecuţi dincolo de poartă, ei au şansa învinsului; sunt cei ieşiţi din noianul amintirilor triste, intraţi în stare de miracol doar cu un fluier de zăpadă.
Poetule, într-un mileniu provizoriu, mai bine ia-ţi paşaport înspre hotarele pentru vis pentru că furtuna gândului îşi trage seva din penumbră !…
Crezi tu că ai putea, într-o odihnă rostitoare să renunţi la iubirile politice şi să recunoşti femeile care [te-ar] fi putut iubi în spaţiul unor hotare fluide?
Nu te amăgi, Poetule ucis de cuvinte! S-au produs modificări, dar lasă-mi, Doamne, zăbava de dincolo de marginea marginii, să exersez arta răbării undeva, într-o viaţă fără nume. Naşterea insomniei e unghi al durerii, suspendat într-un colţ al conştiinţei.
Intrând într-un alt fel de iarnă, avem nevoie de haine groase şi cărţi de citit şi nu ştiu dacă putem intra în rezervaţia fecioarelor fără lacrima din palmă, făcând o abatere de la dialog.
Într-o bună zi v-aş face, vouă, Poeţilor, o fotografie după un original pierdut în paradisul peregrinar.
Din păienjenişul destrămat al binecuvântatei civilizaţii poţi alege fie irosirea zăpezilor, fie un anestezic la plecarea din fiorduri.
Acesta este preţul: săgeata din arc! Putem rămâne însemnaţi de uitare, ori răpuşi de cântecele pentru inima tânără.
Nu vom şti niciodată dacă în cartea definiţiilor are loc şi cerbul alb, dacă în Ţara fântânilor pot intra şi tăcerile nelumite.
În câteva secunde din afara orei, gustul amar al victoriei, trecând printr-o terapie afectivă – vindecarea de melancolie –  se va ridica de sub povara umbrei, în numele tatălui, El, Poetul!
Poetule, vine Primăvara! Primeneşte-ţi sufletul, ia-ţi pe un umăr desaga cu necuvintele şi în mână pana ta creatoare, treci prin răscrucea îndoielii cu sufletul curat şi alege drumul cel bun!
E Primăvară, Poetule! E Primăvară…

drum pentru timp…trepte-n Olimp…

merg  şi topesc tăcerea din voi
cu şoapte păstrate adînc tăinuite
e zîmbet şi suflet, e viaţă de-apoi
din valea de vis către munte suite

oprelişte-n crîngul de zare uitat
călugării schitului cunosc negrăirea
e scut şi e lance, e sceptru trădat
din fire de zbateri se naşte iubirea

răgazul  din bolţi se preface acum
şi-i tot risipire, cortină şi zeu
în trupul de scrum al marelui drum
o iarnă-şi va cere tributul…mereu…