primăvara azvîrlea cu muguri. miei se jucau pe sub ei…
au rezistat prin vremuri evanghelii
pe unele un timp nedemn le-a stins
departe de vedenii şi-ntuneric
rămîne un galop de neînvins…
şi s-a făcut iar stol, e primăvară
ne naştem şi plecăm cuminţi
prin poartă bate vîntul, ne-nfioară,
e-o vreme care-şi vrea părinţi…
gonim mereu un anotimp bezmetic
încununat de soartă şi de sfinţi
stigmat rămas pe mînă din albastru
crezut, urcat, sortit de prin dorinţi …
imi place foarte mult aceasta piesa!imi plac versurile care sunt atat de adevarate
Ma bucur!:) Sărbători minunate!