N-am veşti despre mine *


s-a spus despre mine că sunt specialist în copilărie

că ştiu pe dinafară cursurile de disperare ale bunicilor mei

şi la nevoie pot face rost de păsări pe cer

că la marginea memoriei deţin grădini suspendate

unde cultiv primăveri nelumite

că seva-mi urmează copacii

cu braţele pline de flori pe drum de biserici

şi clopote aruncă-n ferestre cu nuci de lumină

că nu mai rămân în praful speranţei la capătul parcului

când luna trage raze şi adună îndrăgostiţii

în podul casei lângă viespi locuind ilegal pe sub corni

că încă din viaţa alăturată

mă mai aud trântind poarta spre visul

în care voiam să rămân



am tot mai puţine veşti despre mine

încât nu ştiu de ce

acest pumn de ţărână şi lacrimi

poartă încă numele meu

* „…atât de multe se pot spune, aşa puţini pot dar pricepe”…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în folk, OAMENI, Poeme și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la N-am veşti despre mine *

  1. Toţi, sau aproape toţi, purtăm nume de ţărână şi de lacrimi.
    Foarte frumos.

  2. lucasfolk zice:

    mă bucur de vorbele tale
    mulţumesc

  3. mi-au ieşit 3 poezii după ce-am citit:)

    parcă din copilărie
    am vrut să mă specializez să iubesc femeia
    aşa că într-o zi am ajuns la concluzia
    că o ştiu pe dinafară
    dar
    îmi vine şi acum să
    mă plâng
    că înăuntrul ei n-am găsit
    n-am găsit drumul spre biserică

    hai iubito
    în mansardă
    că poate aşa o să ne audă cineva paşii
    iar peste ani
    o să vorbească lumea
    că ne-am iubit

    am încercat să-ţi scriu numele
    pe aripi
    de viespe
    ţi-am visat sărutul
    până când mi-am dat seama
    că de fapt
    te strâng în pumn
    ca pe-o lamă de cuţit

  4. Lucas zice:

    @ mircea_crisan : muz de aş fi, prea greu m-aş gândi/ că un gazetar, în codru străbate/ prin rime cu har, ţâşnite-n hotar / în dulcele vers gri, adus din pustii/ trăsură din nord, uitată-n fiord/ revine mai darnic, să dănţuie-n cavnic

  5. mircea zice:

    :)))

    tare de tot! merci mult:)

  6. umbra zice:

    că încă din viaţa alăturată

    mă mai aud trântind poarta spre visul

    în care voiam să rămân Superb! Un pumn de tarana si lacrimi..care trebuia sa poarte un nume

  7. Pingback: uneori parca… « Rose4you’s Weblog

  8. Pingback: Perechile mele de gânduri | IsabelleLorelai's Weblog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s