daţi Cezarului…lumina!

Ieri am pus asta pe blog, fiindcă foarte rar se întîmplă o asemenea potrivire între versuri şi sunete …

am aflat apoi că : „Scriitorul Cezar Ivănescu a încetat din viaţă joi după-amiază, în urma unui stop cardio-respirator, la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, potrivit unor surse oficiale din cadrul spitalului.
Cezar Ivănescu a fost operat miercuri la Bacău, iar în urma unei complicaţii, suferite după intervenţia chirurgicală, a fost transportat de urgenţă cu elicopterul, joi după-amiază, la Bucureşti. Scriitorul a fost adus de la Bacău la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, la Unitatea de Primire Urgenţe, unde
s-a stins din viaţă în urma unui stop cardio-respirator, informează surse oficiale din cadrul instituţiei.”

Rămîne versul poetului…


De profundis

! acum, fiindcă frigul face bulboane
şi fiindcă eu sînt bolnav şi mă tem,
ca sălbaticul am să-mi fac leul meu pe peşteră,
iar voi să spuneţi: îl vîna în fiecare zi !!
acum, fiindcă sînt sincer şi milos,
vă rog să nu vă uitaţi în ochii mei
prin care lacrimile găuresc pupilele
şi deci nu plâng: nici rîsul meu care vă chinuie,
vă sluţeşte, feriţi-vă de rîsul meu
într-însul mama e tot albă ! şi inima mea,
acest cîntar social, care atunci cînd eu
voi fi pur de tot se va sfărîma

într-una din părţile balanţei şi va rămîne numai
un cap uimit, umed, plin de lună ca o floare
scoasă din lac. O, candoarea
capului din inimă, cu braţe !

! lăsaţi-mi numai lapte şi mîncare
pînă mă scol mîini de dimineaţă
căci acum îşi fac turul prin ochi
hidoasele zile de post uman, al vinei, al neputinţei !

! şi socotiţi-mă un lepros care se vindecă
şi v-ar putea şi omorî cu-mbrăţişările,
şi socotiţi-mă-un lepros care se vindecă
şi v-ar putea şi omorî cu-mbrăţişările !

! acum, fiindcă am chiar şaptezeci de ani
cu cei lăsaţi de mama,
îngăduiţi-mi deruta suportabilă
şi bucuraţi-vă de înţelepţii tineri !

(din vol. ROD, editura Albatros, Bucureşti, 1985)

Linişte, pace şi lumină în sufletele voastre!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cezar Ivănescu, lumina și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la daţi Cezarului…lumina!

  1. Dumnezeu să îl odihnească în pace.

  2. emilia zice:

    La Baaad
    ! vino, Mil, în cîmpie, så fii de faÆå la conversaÆia mea
    cu doctorul radiolog. Intru, îmi ciocåne pieptul cu degetul
    çi-mi zice : scumpe Or, treci în Æarc, så te våd pe dinåuntru.
    Må vede çi-mi zice : nimic, scumpe
    Or, nimic. Moartea e-n gîndurile dumitale. Cumîn gîndurile
    mele-i zic, priveçte din nou, orbule, ce, eçti hoÆ de drumul
    mare ? nu må jefui de-aceastå revelaÆie ! Priveçte expectativ
    çi må trimite c-un semn din ochi spre sorå så-mi deie fiÆuica :
    pe ea era scris :
    printre roze printre crini
    cresc îngerii cei senini
    din marmorå dåltuiÆi
    vino la noapte så ne lovim în dinÆi !
    Am ieçit cu doctorul pe salå, popor, soldaÆi, femei
    çi-un trup înalt (cu pårul negru) armonios çi plin
    de fatå, mai înaltå c-un cap çi decît mine çi decît
    doctorul se-ncheia la bluza de flanel care-i descoperea
    în spate în triunghi cîte o margine-a omoplaÆilor
    fascinanÆi. I-am lipit doctorului o palmå
    peste gurå çi i-am Æipat pipåind cu mîna tremurînd
    pielea finå, dezgolitå : uite, doctore, n-o gåseai, uite
    Moartea ! Am fåcut semnul crucii atent çi buzele
    roçii-n atingere dådurå sårutul !

    La Baaad
    ! iatå, Mil, vino-n cîmpie !
    pot fi eu sigur
    cå nu te chem spre-a te ucide ?
    så te duc så vezi
    altarul lui Raz
    e scobit cît o coajå de nucå
    e din cearå
    totul aidoma s-a påstrat
    fii atent ! çi nu rîde
    cu rîsul tåu de om liber
    aici e mårturia
    priveçte-l ! i-a cåzut
    vorba-n plåmîni
    ca o piatrå în cap
    nici o bîiguialå pe buzele lui
    e straniu de cuminte
    a devenit
    stråveziu tot
    çi pe seama trupului såu
    o lecÆie de anatomie
    e binevenitå :
    spre uçurare
    el însuçi a agåÆat
    cîte-o tåbliÆå
    de fiecare organ
    cu douå oase galbene
    çi-un cap de mort rînjit :
    „nu atingeÆi ! moarte !“

  3. emilia zice:

    Doina
    (Tatål meu Rusia)

    ! de cincisprezece ani nu çtiu, nu çtiu nimic de tine, Tatå,
    stai tot în casa-n care-am stat copil în vîrsta fermecatå,
    stai tot în casa-n care crunt îmi loveai trupul cu centura?
    val roç de sînge çi acum tot îmi mai podideçte gura !
    ! sårutu-Æi mîna, Tatå bun, sårutu-Æi mîna çi-nchinare
    ca Domnul-Dumnezeu tu eçti, ca Dumnezeu çi Sfîntul Soare,
    cîÆi pumni în inimå-am primit mi-au fost ca floarea la ureche
    cå nu e pumn så poatå sta cu pumnul Tatålui pereche !
    ! sårutu-Æi mîna, Tatå bun, sårutu-Æi mîna çi genunchii,
    te-ating cu palma de copil cu-nvineÆitele ei unghii,
    mi-s mîinile tot stråvezii, nevinovate, albe prunce,
    putea så mi se-opreascå-n loc cu totul inima atunce !
    ! Tu erai Tatål meu çi noi copiii îÆi spuneam Rusia…
    Tu numårai çi-Æi întindeam palmele-nsîngerate Æia…
    Te-ai fi oprit de-ai fi våzut cå fiul tåu de-al doilea plînge
    Æi-aç linge cizmele çi azi de-ar fi stropite de-acel sînge !
    ! Tu erai tatål meu çi noi copiii îÆi spuneam Rusia…
    Tatål dement cu epoleÆi çi cu centurå ca leçia…
    Tu erai Tatål meu çi noi copiii te uram çi Mama,
    cå ni l-ai pus tu pe pereÆi pe Stalin çi-ai dat jos icoana !
    ! Tu erai Tatål meu çi noi copiii îÆi spuneam Rusia…
    mai mult pe mine må båteai, spre mine-Æi abåteai urgia…
    pînå spre miezul nopÆii mult în casa noastrå luminatå
    se auzea cum tu loveçti cu vrednicia ta de Tatå !

    Doina
    (Passiflora incarnata)

    ! voi ce l-aÆi urcat pe cruce pe Hristos,
    un bårbat atît de tînår çi frumos,
    låudaÆi-l mult în muzici çi-n poeme,
    cå Hristos, de dragul vostru, în piroane urcå iar
    din vreme-n vreme,
    cå Hristos, de dragul vostru, în piroane urcå iar
    din vreme-n vreme !

    ! voi, flåmînzii, çi voi, råii, çi voi toÆi,
    neam de tîrfe nesåtule çi de hoÆi,
    bucuros Hristos scuipatul vi-l primeçte
    çi numai de dragul vostru, cu un chin mai nou se primeneçte
    çi numai de dragul vostru, cu un chin mai nou se primeneçte !

    ! numai unul dintre voi a nåscocit
    chinul care pe Hristos l-a omenit
    çi pe cruce nu-l mai laså så-çi ia locul,
    çi numai de dragul lui, pustii-v-ar Dumnezeu cu focul
    çi numai de dragul lui, pustii-v-ar Dumnezeu cu focul !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s