un anotimp pe care-l ocrotesc

ţîşnit tîrziu, înmiresmat cu frunze

la rang de zeu stropit cu multe basme

tribut nu dă decît unor cimpoaie

venite de prin Scoţia-n fantasme

de n-aţi ghicit, e anotimpul verde

ce, fără conotaţie meschină,

a poposit o vreme-n colţul

acestei hărţi care mai ia lumină…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în OAMENI, primăvara, Tibet, versuri și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s