nescrisă-i noaptea sânzienelor *


între cer si pamânt…
iubite de Luna si vânt,
plutesc peste plaiuri…
alaiuri de zâne cântând
cunune-mpletesc…
…din razele Lunii,
din florile-alese
proaspăt culese…
din roua de seară…
Soarele şi Luna…
de-or purta cununa…
fi-vor numai Una
apoi, în padurea batrâna
zâne la fântâna
aşează pe ape
iubiri arzatoare,
din raze de floare
în noaptea minunata…
se-arata atunci…
din dragoste-ntrupat,
stejarul fermecat…
razele Lunii,
i-au despletit cununa,
si zânele-i ţes
Un straniu veşmânt
prin gând alergând

*

[apasă pe cuvintele de sfârşit]
[prelucrare după versuri populare culese de Simion Florea Marian]



Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, cer, folk, Lucas, lumina, Poeme și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la nescrisă-i noaptea sânzienelor *

  1. M zice:

    Minunat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s