noaptea vrăjitorului

 

frunze, ramuri, arbori

litere, silabe, cuvinte

acelaşi lucru, altfel spus

într-o altă vibraţie  a luminii

Noaptea vrăjitorului

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în music, om bun, Poeme, Sanziene și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

30 de răspunsuri la noaptea vrăjitorului

  1. doxi zice:

    Walter chiar este un vrajitor cu vocea lui minunata! 🙂
    Foarte, foarte frumos cantecul acesta!

  2. dorelmoldovan zice:

    o voce si o orchestratie care te vrajeste!

  3. Luminita zice:

    Ce poza superba, daca tu ai facut-o, esti un mare vrajitor al aparatului foto… I envy you :))
    Extraordinara imagine iar melodia care curge peste ea este mai mult decat frumoasa… O, Doamne, e prea frumos…

  4. Luminita zice:

    N-am mai plecat. De o ora si jumatate ascult cu mici pauze acest cantec tulburator… As vrea sa fiu un vl alb…

  5. Luminita zice:

    val

  6. Luminita zice:

    E aproape de insuportabil de frumos… ingrozitor de frumos… atata tandrete in voce nu am mai intalnit decat la Elvis Presley.

  7. Luminita zice:

    e ata de frumos cantecul ca ma face sa plang, da, fericirea de a asculta ceva atat de frumos se invecineaza cu lacrima…

  8. Luminita zice:

    „Aş vrea să fiu un vrăjitor”, aş vrea sa fie un vrajitor undeva… dar am renunţat de mult să cred în basmele cu zâne şi vrăjitori. Melodia e prea frumoasa însă ca să nu mă facă să mă pierd o clipă în amintirile copilăriei când, deşi ştiam deja că nu există vrăjitori si zâne bune, nu încetasem încă să sper… că o vrajă mă va transforma în cea mai frumoasă, că o vrajă mai banală imi va aduce caramele lipicioase, neaparat lipicioase, şi le va pune lânga mine, pe patul îngust pe care stăteam citind fascinată din „Contele de Monte Cristo”… Aveam doar 9 ani… A trecut o viaţă de atunci, viaţa mea, şi clipa nu se poate întoarce niciodată, doar lacrima ramâne să curga liniştită pe obrazul acum ridat de atâtea dezamăgiri…Dar clipa aceasta e frumoasă, cu cântecul şi lacrima ei… o, temps, suspends ton vol !

  9. Elena zice:

    O seara lina ca o lumina

  10. Luminita zice:

    As vrea sa fiu o zana, sa traiesc in luna, sa nu mai stiu de oameni…

  11. Luminita zice:

    „Aştept de mult şi am uitat pe cine…”

    Ana Blandiana – Acasa

    Era un timp când mă simţeam
    În trupul meu acasă,
    Ştiam locul fiecarui lucru –
    Fereastra în care răsare soarele
    Şi peretele dinspre nord,
    Nu-mi era niciodata urât,
    Îmi găseam de dimineaţă
    Până seara de lucru,
    Iar dacă plecam undeva
    Abia aşteptam să mă-ntorc.
    Acum de-atâta ordine mi-e silă
    Şi de stiutulpederost mi-e somn,
    Nu mai ţin minte când am fost adusă
    În încăperea prea frumoasă pentru mine.
    Căutam pe cineva şi i-am ramas în loc?
    Sau poate-a fost o cursă
    În care-s prinsă încă?
    Aştept de mult şi am uitat pe cine…
    Oh, mi-e atât de frig în casa asta!
    Dac-aş pleca acum, ar fi detot.

  12. Luminita zice:

    Un cântec cum se naşte unul la mult timp odată… o voce de o tandreţe insuportabilă 🙂
    Mulţumesc Lucas pentru că ne-ai dăruit tuturor acest moment de graţie nespusă…

  13. Luminita zice:

    De s-ar putea reîntoarce clipa, precum o pasăre în zbor…

  14. Luminita zice:

    George Ţărnea: (Reflex 110)

    E prea puţin ce pot mărturisi,
    Dacă-ai fugi şi nu te-aş mai găsi,
    Dar, ca să afli totul, nu e greu;
    Ascultă-mă cu sufletul, mereu,
    Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
    Să te desprinzi cumva din ochii mei
    Şi-ai să înţelegi cât frig s-ar întâmpla
    Dac-ai fugi şi nu te-aş mai afla…

    Din volumul “Cartea Claudiană (110 poeme reflexive)” Editura Enciclopedică, 1999, Bucureşti

  15. Luminita zice:

    Anna Ahmatova : Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată

    Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată
    Nici dulce vin, nici apă de izvor.
    Săruturi n-om schimba în zori ; o dată
    Nu vom privi amurgu-odihnitor.

    Ţi-e aer soarele, şi mie luna,
    Dar dragostea ce-o respirăm e una.

    Un altul ma-nfaşoară-n gingăşie,
    Cu râsul ei, o alta te-a legat,
    Dar spaima ta îmi aparţine mie
    Şi tu, de boala mea eşti vinovat.
    Mai dese întâlniri nu vom avea,
    Căci liniştea ni-e dată doar aşa.

    Suflarea mea în stihul tău e trează,
    Doar glasul tău răsună-n stihul meu.
    O, e un rug de care nu cutează
    Nici om să se atingă şi nici zeu.
    Şi dac-ai şti, acum, ce dragi îmi sunt
    Aceste buze cu miros de vânt !

    1913

    Traducere de Madeleine Fortunescu

  16. Luminita zice:

    Anna Ahmatova : Eşti singur azi şi-mpovărat de tine …

    Eşti singur azi şi-mpovărat de tine,
    De slavă şi de visuri despărţit,
    Dar ai ramas iubitul pentru mine,
    Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.

    Bei vin mereu, ţi-s nopţile murdare,
    Mai ştii dacă trăieşti cu-adevărat ?
    Şi ochii-ţi verzi cu zvârcoliri de mare
    Mărturisesc că pacea n-ai aflat.

    Invocă moartea inima-ţi nebuna,
    Afurisind al soartei pas greoi,
    Şi vantul de apus mi-aduce-ntr-una
    Din partea ta mustrări şi rugi, puhoi

    Spre tine iar, cum pot sa viu fierbinte ?
    Sub cerul pal, aici, in ţara mea,
    Ştiu doar să cânt şi să-mi aduc aminte,
    Tu nici macar atât nu cuteza !

    Tristeţi sporind, trec zile fără veste …
    Ce rugaciuni de dragul tau să fac ?
    Iubirea mea atât de mare este,
    Că n-ai putut nici tu să-i vii de hac.

    1916

    Traducere de Madeleine Fortunescu

  17. Luminita zice:

    Ileana Mălăncioiu : De spaima unei clipe

    de spaima unei clipe mai senine
    ce-n taină-mi pregăteşte o spaimă şi mai mare
    mă-ntorc peste prăpastia pe care
    cu spaimă am trecut-o către tine

    un gol imens mă ţine tăcut deasupra lui
    şi mută munţii către care vin
    simt marginea prăpastiei pierind
    asemeni unui orizont divin

    fă un hotar mai sigur între mine
    şi între ţărmul tău care s-a dus
    vreau să m-apropii fără să te văd
    mi-e frică şi merg ca privită de sus

    Din volumul „Ardere de tot”, 1976

  18. Luminita zice:

    O poezie pe care o iubesc de mult, de peste 35 de ani…
    George Ţărnea : E limpede mamă

    E limpede mamă sunt nufăr
    mi-e bine mi-e soare nu sufăr

    în carne am ţăndări de vâslă
    zăpezi de cristal şi de pâslă

    am valuri de stele în sânge
    de ce n-aş avea de ce-aş plânge

    cresc păsări la mine-n ureche
    un alb magistral mi-e pereche

    căderea spre cer mi-e egală
    în suflet port versuri de gală

    e limpede mamă mi-e bine
    ce vrei ce mai vrei de la mine.

    Cu drag de la mine pentru tine, azi când succesul tău este memorabil şi demn de a fi consemnat…

  19. angi zice:

    DUMNEZEULE MAARE!!!!
    Mi s-a zbarlit pielea pe mine….i’m speechless…
    Multumesc Luminita pentru recomandare!
    Multumesc Lucas,pentru inedita auditie!

  20. Luminita zice:

    Tot un poet valcean, Lucian Avramescu:
    „niciodată, iubito, n-am să merg fără tine
    eşti prezentă în sângele meu galopând
    te simt ca pe-o băutura în vine
    cuţit ce-mi taie sfoara unui gand

    niciodată, iubito, n-am să ador altceva
    decât sânii tăi mici făr-a bluzei perdea
    legănarea şoldurilor tale fierbinţi
    ce scoate pe Corso
    vânzătorii din minţi

    niciodată, iubito, n-am să umblu hai-hui
    în palmă mereu îmi vei sta ca un cui
    răstignit în această râvnită dulceaţă
    ce ţine o viaţă

    în cosmos trimis să comand escadrile
    să cuceresc un meteorit
    din alta cale lactee
    străpungând în iureş norii atomici
    vei fi, dintre stele,
    singura râvnită femeie

    şi-n moarte de-ar fi să cobor fără lift
    să umblu
    prin ale iadului odăi cu metroul
    tot la tine iubito m-aş gândi
    admirandu-ţi, in zmoală,
    trusoul.”

    Ce mai faci, nu ai mai pus de mult nimic pe blog, sper ca esti bine!

  21. Luminita zice:

    O poezie ca un filigran…
    Al.O.Teodoreanu : Ravas

    „Îţi scriu domniţă
    Printr-un flutur,
    De la castelul zânelor,
    În murmurul fântânelor
    Sub frunze ce se scutur.

    Ucis-am pe balaur,
    De-acum e-n rândul morţilor
    Păzitorul porţilor
    Rodiei de aur.

    Foc vărsa pe nări,
    Balaurul zmeilor,
    Asemeni scânteilor
    Cădea sorele-n zări.

    Dac-oi lua şi rodia,
    Minunea minunilor,
    Taina-nţelepciunilor,
    E c-aşa mi-e zodia.

    Şi de-a fi aşa,
    Eu din capul meselor
    Blând voi săruta
    Mâna ce-mi va da
    Crăiasa crăieselor
    Şi domniţa mea.”

  22. Luminita zice:

    “Ce plăcut e să ai o cameră a ta, să te poţi lăfăi în voie, să ai tot timpul la dispoziţie ca să visezi, să-ţi ordonezi gândurile, să-ţi aminteşti de ceilalţi, cei care te-au format, cei ce ţi-au fost aproape, dar au dispărut din existenţa ta, la cei, puţini, ce au rămas lângă tine, la cei pe care i-ai cunoscut recent şi la atîţia alţii. Adevărul e că niciodată nu suntem singuri, chiar când, pentru un timp, trăim mai retraşi, şi atunci aşa-zisa solitudine e populată de figuri, de surâsuri, de voci, priviri, sentimente, fapte şi senzaţii, e atît de luxuriantă singurătatea mea, încât nici nu mai ştiu ce să aleg mai întâi…”

    “Şi nici n-ar fi posibil să începi o viaţă nouă fără un caiet mare şi intact alături, fiindcă a începe un caiet nou e cea mai ameţitoare promisiune.”

    Paul Georgescu, nuvela „Inainte de tacere”. Azi 19 ani de la moartea lui Paul Georgescu.

  23. Luminita zice:

    Ioana Luca (Ouma)

    …cu abur moale de cafea,
    m-ascund în păsări călătoare;
    în sfredelite umbre arămii,
    pe-al ploii ceas,
    m-aştern cu toamna sub a cheii-ncuietoare,
    a porţii amorţite care
    păstrează sub sticloase brume,
    ivorii şi reci,
    saci roşi de molii şi de timp,
    din care – cuvinte mâzgălite cad,
    şi nerostite semne de-ntrebare…

    …în rest, mi-e dor să lenevesc
    sub umbra grea de tamarin,
    broaşte ţestoase să pândesc,
    în al lagunei pântec,
    sub ochiul ei senin;
    să mai adast pe blânda înserare,
    sub dans de păsări faeton;
    grămezi de pietre şi nisip fierbinţi
    să se topească sub a tale-a mele tâmple la culcare,
    sub cer însângerat de Africa şi soare,
    sub poarta grea ce-a fost cândva –
    tare demult, jumate ancoră, jumate cârmă,
    pe-un fost vapor ce-avea ca rută,
    o singură, ireversibilă călătorie –
    cea în sine.
    _______________________________

  24. Luminita zice:

    Ana Blandiana : Printre frunzele aproape reci

    Când printre frunzele aproape reci
    Te duc de mână să-ţi fac semn să taci
    Să nu trezeşti în cuiburi puii infirmi
    Părăsiţi de stolurile pornite spre sud,
    Când pădurea se face luminoasă
    Şi se poate vedea
    Cu o sfâşietoare claritate
    Cerul de la marginea copacilor,
    Când fiarele dezvelite
    De zborul frunzişului
    Foşnesc şi îşi schimbă culoarea,
    Suntem legaţi unul de altul
    Şi necunoscuţi
    Cum numai un ochi
    Este legat de celalalt ochi,
    Cum un ochi îi este necunoscut
    Celuilalt.
    Jumătatea de lume pe care o văd
    Se chirceşte sub scutul pleoapei…

    pentru a marca a nu stiu cata auditie a acestui cantec minunat 🙂

  25. Luminita zice:

    Nicu Alifantis : Umbra

    Eu umbra aceasta pe care
    O semeni în sufletul meu,
    Cu milă şi tristă mirare
    Voi duce-o cu mine mereu.

    Şi-apoi într-o zi oarecare,
    În care-mi va fi cel mai greu..
    Voi pune-o în vechi calendare,
    Duminica trupului meu.

    Flămând de iubirea întreagă
    Pe vremi de amurg mohorât,
    Când zodiile noaptea-şi dezleagă
    Mă satur c-o umbră şi-atât.

    Şi sufletul meu te mai roagă,
    Magnetic catarg doborât,
    Tu, umbră tăcută şi dragă,
    Aşează-ţi fularul la gât.

    Fiori prin mine umblă
    Şi nu am trebuinţă.
    Te rog pe tine, umbră,
    Să redevii fiinţă.

    O umbră se-nchide în mine,
    O umbră prin mine trecu.
    E-atâta de rău că e bine,
    E-atât de mult da că e nu.

    Bacovia-şi iese din sine
    Şi râde în „a” şi în „u”.
    O umbră în viaţă mă ţine
    Şi umbra aceea eşti tu.

  26. Luminita zice:

    Nicolae Labis

    Am uitat

    Am uitat să fiu deştept
    Pentru-o zi ori pentru-o viaţă
    Cât înmărmurit aştept,
    Albe, braţele-ţi de gheaţă.

    Nu mai cuget, cred, mereu:
    Strâns în mine ca-ntr-un templu,
    Însă demn în miezul meu,
    Cu zgârcenie contemplu.

  27. thanks !! very helpful post!

  28. iuliana zice:

    minunata pagia………..felicit[ri

  29. You have done it once again. Amazing writing.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s