la ce bun ploile?…*

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui „Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă „Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…

(Ana Blandiana – Descântec de ploaie)

https://folk4noi.files.wordpress.com/2008/07/maria-magdalena-danaila-descantec-de-ploaie.pdf
* de la Hölderlin citire
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, Ana Blandiana, folk, Maria Magdalena Dănăilă, music, OAMENI, ploaia, Poeme și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la la ce bun ploile?…*

  1. aş fi vrut să ştiu
    dacă doar în sculptură se patinează femeia
    eram curios dacă trebuie aşteptată
    sau dacă se dez-lănţuie
    singură
    să-ţi fie pansament
    peste ochiul ce se zbate spre alta

    acum ştiu
    femeia şi Dumnezeu
    au darul să-ţi rupă cu dinţii
    di-sperarea

  2. Luminita zice:

    Frumos ! Un poem frumos, foaia ta Lucas aduna ca un magnet poeme…
    „în zbatere uşoară, abia simţită adiere
    albastră
    se lasă
    pe buzele încremenite în surâs
    un fluture…”
    Na, că m-am molipsit… 🙂
    Şi dacă vei ţine cont că sunt primele rânduri „poetic” înşirate de mine după 30 de ani de când mi-am lăsat sufletul în aşteptare… poate le vei citi cu îngăduinţa necesară…
    Nici măcar nu le-am scris pe un caiet, cum mi-ar fi fost firesc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s