tăcere. cu pleoape căzute…

când zeul îşi cerne trecutul
din umbre şi cercuri adânci
mai e nevoie de un dram
de linişte pentru a găsi
tăcerea de aur din adâncuri…

poveştile neterminate
îşi vor afla reazăm
în paginile speranţei
înlănţuitului vinovat că
le-a făcut cunoscute
din umbra cutiei
deschisă într-un pod
de anticar …

https://folk4noi.files.wordpress.com/2008/08/nebunul-cu-ochii-inchisi.pdf
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în cer, folk, lumina, music, OAMENI, om bun, Terra, versuri și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la tăcere. cu pleoape căzute…

  1. Olguta zice:

    gandul aplecat spre tine, creanga de zarzar inflorit toamna in fereastra copilariei…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s