poarta. din copilărie…

copilul păstrează întreagă
şansa lacrimei din noi…

alt timp,
prea devreme iscat
furase fluturii regali.
un troc imperfect
cu roiuri
de libelule rebele…

ne trebuia o poartă
preţ de o primăvară…

https://folk4noi.files.wordpress.com/2008/08/majay-gyozo-reinfloreste-lemnul-portii.pdf
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, Cenaclul Flacăra, copilărie, folk, music, OAMENI, om bun, Poeme, versuri și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la poarta. din copilărie…

  1. M zice:

    „Iubirea e-o copilarie din care-nveti sa mori frumos”…

    Multumesc.

  2. umbra zice:

    Minunate porti,superba melodie;frumos,emotional dar trist.E mai bine spus:reanfloreste lemnul portii,pe unde ..treci.Copii sa „devenim” sau sa ramanem e dreptul (visul) nostru si e placut,e nevinovat si tandru,e sinceritate si puritate .Multe porti inflorite de trecerea ta iti doresc;pentru ca sufletele uitate sau triste sant ca niste porti care ..mai pot inflori .

  3. LORELEI zice:

    eu cred ca mi-s repetenta de tot . caci cine nu iubeste ca un copilas…. nu stie iubi deloc – parca asa 😛 . sa fii neputicios ca un copil… o fi.

  4. Luminita zice:

    „Norocul veşnic să te bată” pentru ceea ce împărtăşeşti cu noi. Mulţumesc pentru clipele de visare şi fericire pe care mi le dăruieşte blogul tău, Lucas!

  5. speranta zice:

    iti multumesc pentru melodia asta…n-o mai ascultasem de…1000 de ani si mi-am amintit cat de mult o iubeam.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s