atingerea lui Midas. astru vindecat…

da, midas ajunse cârmaciul
prin marea pândită de bezne
o singură stea mai rămase
abia mai clipind să-l în-semne…

senin ascultase cum zeul
ţâşnit din povara amară
promise-i metalul cel galben
ce-n toate din el o s-apară…

trudise o viaţă, dar nu,
ştia că din sori monoliţi
doar chin şi iluzii va strânge
de nu-i va desface trudiţi …

şi tot ce atinge rămâne
doar pulbere-n câmpul albastru
un nou curcubeu răsări-va
cu dor
cu lumină
cu astru…

https://folk4noi.files.wordpress.com/2008/08/angels-of-venice-canon-in-d.pdf
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, lumina, OAMENI, om bun, versuri și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s