şi-i tot fâlfâire de valuri
şi-i tot zbuciumare de scrum
din mantia surlei pocalul
îşi află-mplinire acum
prin umede, tragice arcuri
cu tainice nopţi citadine
din parcul ce-şi sparge risipa
un zbor spre înalt mai ramâne
iar furul ce-mi intră în casă
spăşit ca un ultim exemplu
mi-ajunge în ganduri şi-n aer
ca înger în chipeşul templu
dar zeul îşi poartă norocul
încet prin umbrarul de frunze
sădind către vremea ce vine
risipă de cruci şi de sânge…
Ispită a osiei nopţii
suind dinspre neguri de -abis
urcuşu-l vom face alături
sărind peste poarta din vis…
Draga Lucas,
n-am inteles nimic din versurile astea, decat ca esti deprimat. Excelent, suntem doi! Fiecare din cauza altcuiva, insa. Am sperat ca o sa mergi cu actorii sa te distrezi o zi si o noapte, sa te simti bine, sa cuceresti o fata frumoasa si desteapta, si tu cand colo te gandesti la tanti cu coasa. Nu ne-am distrat nici eu, nici tu, asa cum era normal, ci am sporit umiditatea si salinitatea aerului din jur degeaba. Suntem niste fraieri, da-mi voie sa-ti spun. Se pare ca ti-am facut rau, desi nu mi-am dorit nicio clipa lucrul asta. Eu nici macar n-am stiut ca tu ai facut o pasiune pentru mine, te-am privit mereu ca pe un prieten, ca pe o punte de legatura. Se pare ca am gresit. Sper, totusi, si cred, ca in sufletul tau nu a fost decat o palalaie, la fel de usor de stins pe cat a fost de aprins. Cand mi-am data seama cum ai privit tu lucrurile, m-am gandit imediat la trecut, sa-mi analizez faptele si vorbele. N-as vrea sa ma fi purtat urat sau crud. Poate acum ma urasti, dar sper ca in timp sa revii la sentimente mai bune. Poate chiar vom putea fi prieteni. Sper. Te pup.
PS: Poti sa faci sau nu publica scrisorica asta, mi-e indiferent.
frumoasa voce! cine canta?
Chiar asa, cine canta? Si eu eram curioasa.