poe. zei de trifoi, cu viţă sălbatică…

imbratisare_mare

voi scrie despre lupi şi despre haite
în noaptea asta luminat ostil
căci nimeni nu-mi arată dinspre carte
risipa trilului diseminat subtil…

aş fi făcut o luntre ca şi Noe
dacă puteam să am prin pod răşini
păcatul ca am fost în noapte-aceea Poe
m-a tot lăsat fără de grai, tiptil…

crezusem că-mi întorc doar capul peste
o mare-ntrezărită de culori
dar ultima petală-n noapte este
o risipire în albastre flori…

iar precum corbul croncăne eresuri
şi porumbelul din înalt pogoară
te voi iubi la margini de-nţelesuri
precum risipa caldă o chitară…

E un poet, parcă menit să scape,
De câte ori alături mi-e mereu
Şi, vai, mi-a fost atâta de aproape
Şi, vai, acel poet am fost … Orfeu…

https://folk4noi.files.wordpress.com/2008/10/trifoi.pdf

* versurile refrenului aparţin lui Adrian Păunescu (parafrază la ultimul vers al poeziei VOBISCUM)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, cer, folk, music, OAMENI, om bun, Poeme, Terra, versuri și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la poe. zei de trifoi, cu viţă sălbatică…

  1. A. zice:

    Vorbele mi le spui mie, dar iubirea i-o dai ei, celei care canta…

  2. Lucas zice:

    in sfarsit, ai dreptate si tu…

  3. A. zice:

    :))
    Nu puteai sa mi-o spui pe sleau, numai sub forma de ghicitoare???

  4. Text frumos, muzica super. De fapt e folk.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s