vis în doi. spre infinit…

doar amandoi

Nu starea, ochiul, luna

m-au făcut aşa,

ci văzul, simţul pentru raze sfârşite,

începute odată, odată…

Tu stai mirată în vântul de raze

şi chipul tău răsfoieşte frunzele,

timpul căutându-şi pasul,

glasul…

Nu suflul, voinţa mi-a dat

imbold să te iubesc,

ci povestea mea,

povestea noastră,

sângele răsturnat

în secunda mioapă…


https://folk4noi.files.wordpress.com/2008/11/te-iubesc.pdf

(cântă Mihai Călian piesa lui Te iubesc)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, folk, lumina, music, OAMENI, om bun, Poeme, versuri și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s