Nu starea, ochiul, luna
m-au făcut aşa,
ci văzul, simţul pentru raze sfârşite,
începute odată, odată…
Tu stai mirată în vântul de raze
şi chipul tău răsfoieşte frunzele,
timpul căutându-şi pasul,
glasul…
Nu suflul, voinţa mi-a dat
imbold să te iubesc,
ci povestea mea,
povestea noastră,
sângele răsturnat
în secunda mioapă…
https://folk4noi.files.wordpress.com/2008/11/te-iubesc.pdf
(cântă Mihai Călian piesa lui Te iubesc)
