poveste de iarnă. colierul Euridicei…

când a poposit îngerul
pe marginea stâncii
l-a întrebat cu sfială
uimit de truda celui ce lăcrima
„Ce faci cu harfa aceea în braţe,
muritorule ?…”
„…izvorăsc perle negre
să-i fac iubitei mele
un colier
ca o umbră de lacrimă
pe zăpada proaspăt căzută”…

atunci, îngerul s-a înfăşurat
în aripele-i de aer
şi a plecat
s-o aducă din neguri…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în OAMENI, om bun, Poeme, versuri și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la poveste de iarnă. colierul Euridicei…

  1. Raluca zice:

    mult prea frumoase si sensibile sa mai fie nevoie de cuvinte pt a descrie ce transmit…

  2. anadari zice:

    Atat, atat de frumoase…

  3. cândva
    puteam să-i las poezia pe stânci
    acum
    nici dacă-i las stânci
    nu-mi iartă poezia

    :))

  4. Foreverfolk zice:

    Salut! Vazand pe blog ca impartasim aceeasi pasiune pentru folk as vrea sa-ti prezint primul portal de muzica folk din Romania unde se pot gasi stiri, recenzii, muzica clipuri, „albumul saptamanii” dar si multe altele. Te asteptam pe la noi 🙂 http://www.foreverfolk.com

  5. Dana R. zice:

    Exceptional…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s