zeii cerului sticlos. iar n-a venit …

un elf cu spirit de cascadă
şi-o zână veşnic nesupusă
s-au întâlnit la o paradă
de măşti ascunse într-o husă

prăvălitori din lumi celeste
rostogoliţi într-o idee
răpuşi rămas-au pentru veşnic
apusului unei alee

stropiţi cu apa vie-a firii
întorşi din drum spre altă viaţă
topeau şi gheţuri şi frisoane
într-o ascunsă, fină ceaţă…

apoi fiindcă li se-ntâmplă
să uite răul din atunci
au luat virtutea semn de carte
descălecând din zei în prunci…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Clasic, folk, iarna, munte, OAMENI, om bun, Poeme și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la zeii cerului sticlos. iar n-a venit …

  1. Lucas zice:

    MEREU, dulceata de cirese amare… si ninsoare de dragoste peste suflete. Aurore boreale in noaptea nuntii, invaluita in flori de mar pe pajistea in care sta neclintit bradul….
    ( Lia . )

  2. anca zice:

    „N-ai nevoie de foarte multe/ ca sa fii fericit./ E de-ajuns un cantec, de-ajuns/ si putin infinit…”

  3. 2winterleaves zice:

    „Numai viata mea va muri pentru mine-ntr-adevar,
    candva.
    Numai iarba stie gustul pamantului.
    Numai sangelui meu ii e dor, intr-adevar,
    de inima mea cand o paraseste.”
    (Nichita Stanescu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s