mereu, cîndva. tărîm al speranţei…

răul tot moare, copile,
e o-ncercare de-a sa
să te mai scoată din fire
să îţi albească la tîmple
unica, magica stea …

caii nu mor, se mai spune,
cînd vor acei cîini de război
tainic, ascuns e  în lume
dinspre departe n-apune
Binele cel fără de somn…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în adormire, fluture, folk4noi, iubire, lumina, munte, pur si simplu, Risipa, zbor și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la mereu, cîndva. tărîm al speranţei…

  1. 2winterleaves zice:

    „Exista numai ceea ce va fi,
    numai intamplarile neintamplate,
    atarnand de ramura unui copac
    nenascut, stafie pe jumatate”
    (Nichita Stanescu-Cantec)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s