poem de mai…

DA7

şi pot să-ţi spun că între noi e umbră
fără de leac ne-am înserat subit
însă urcăm cu gândul şi apunem
peste-un arcan de ploaie, în zenit …

prin universuri dure şi multiple
ce râd de noi ca printr-un laş tribord
vom duce şi tristeţea pe aripă
cu un surîs de pace, dinspre Nord…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ana Blandiana, anotimp, iubire, ploaia, Poeme și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la poem de mai…

  1. anaeu zice:

    O picatura de ploaie…ploua cu stropi,cu cer , cu vant…ploua cu picaturi…

    „Ne uitam ca doi copii
    In oglinda stelei vii.
    Unde-i oare clipa cea
    De-o sorbeam si ne sorbea?!
    Ne uitam nebuni si goi
    In oglinda stelei noi. ”

    Grigore Vieru

    Unde-i oare clipa cea
    De-o sorbeam si ne sorbea?!
    Ne uitam ca doi batrani
    In oglinda unei paini.
    Unde-i clipa de candva
    De-o sorbeam si ne sorbea?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s