catrenele dragostei. lebăda cu ochiul nevăzut. amuţire…*


imbratisare_stancoasa

Dragă-mi este dragostea
bântuită de sprâncene,
de sprâncene pământene,
lungi, pieziş-răsăritene.

Dragă-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartă-n ea
moarte-ades şi-ades un leac.

Spune-se că-n holdă coaptă
macul îl dezbraci c-o şoaptă.
Dragă-mi este dragostea
care zice: nu şi da.

Dragă-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mică pe cât lacrima.

Dragă-mi este dragostea
care face stea şi stea
din pământurile noastre –
prin poienile albastre.

Sângele îşi ştie visul.
Dragă-mi este dragostea
cu-nălţimile şi-abisul
şi cu ce mai are-n ea.

Dragă-mi este dragostea –
locului nu pot s-o ţin,
căci frumseţea ei dispare
în frumseţile-i ce vin.

Dragă-mi este dragostea,
dragă uneori furtuna
şi-un păcat pe care-l arde
pe la miezul nopţii luna.

Din aleanul trupului
sufletul se naşte.
Dragă-mi este dragostea
ce de ani mă paşte.

Dragostea ne-o ţină zeii,
să ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.



* apăsaţi cu blîndeţe pe cuvinte 🙂

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în anotimp, copilărie, folk, Folk You, Lucian Blaga, Poeme, Poesis, poezie și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la catrenele dragostei. lebăda cu ochiul nevăzut. amuţire…*

  1. Lucienne129 zice:

    Nu cum sunt eu sunt eu
    ci cum esti tu sunt eu
    Nu verde, nu galben, nu rosu
    ci foarte verde, foarte galben, foarte
    rosu.

    Nu cum sunt eu sunt eu
    ci cum esti tu sunt eu
    Nu mov, nu foarte mov
    ci foarte foarte mov.
    Nu cum sunt eu sunt eu
    ci cum esti tu sunt eu
    un fel de tu sunt eu
    pe care nu l-ai mai lasat sa fie eu.

    (Oratie de nunta – Nichita Stanescu)

    184 (4789)

  2. Lucienne129 zice:

  3. Sibilla zice:

    Đorđe Balašević – Portret života mog :

    Şi muzica sufletului meu sibilin tresare şi doare şi are şi n-are şi-mi zic :
    Dor de Mine …
    Îmi râde o lacrimă mugur ,
    şi-n juru-mi e doină şi frig,
    şi plânge râsu-mi a purpur,
    mă simt prea departe, mă strig …
    Îmi cresc bobi de aripi din jale,
    şi vreau să mă zbor înspre mine,
    şi chipu-mi l-azvârl lor, la fiare,
    mă vreau înapoi, pentru mâine …
    Îmi cânt ruga-mi vie spre Ceruri,
    şi murmur descântece trace,
    şi sper să apuc şi-alte vremuri,
    ca Eu-mi pe Mine să-mbrace …
    Sibilla

    Şi mi-e patima-mi dor de-a-mi fi dor, de tot ce a ” fost ”, dar n-a fost, şi, mă doare cu sânge de munţi absenţa durerii … mă furişez sub streaşina inimi-mi , zvâcnesc şi îmi spun : mai spune Sibilla ceva, mai surâzi din baladele vrerii şi, … apoi, taci ! Da, taci , zămisleşte-te-n rouă, clipoceşte-n dulceaţa pelină, te plouă şi zboară, te zboară-nspre seva pietrei argint şi prefăte-n surâsul florilor de colţ, şi izvor şi răşină … să te taci, când va fi, în Lumină !
    ( Sibilla )

    Fulgere-n şoaptă…
    despărţirile plâng fulgere, în şoaptă,
    îmi par adesea că-s cuminţi, nu iartă…
    şi mă surprind zâmbind peste dureri,
    cu flori de colţ deasupra de poveri…

    Sibilla

    Rămas bun, vouă 🙂
    Sibilla
    P.S. Pe pământ tot ce există are nevoie din când în când să plângă. ( Nichita Stănescu )

  4. 2winterleaves zice:

    La vita e bella

  5. 2winterleaves zice:

    „E o sol vai silandeiro deitándose no mare
    Facéndonos pequenos con tanta inmensidade.”
    Ana/hair…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s