se făcea
tot mai întuneric
prin desişul acela
încărcat de culori
străluminat
de fulgere
şi suit pînă
dincolo de
zorii stelelor
stropi precum
ceruse răgaz
trupul de lut
aşterneau tăcere
peste vieţuitoare
n-am rostit nimic…
am privit
cum îşi tace
toamna
risipa de frunze…
(montajul şi concepţia artistică aparţin Mariei D. A. – VARALBASTRA)
Mulţumesc, Maria!
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
Similare
Acest articol a fost publicat în
amintiri,
anotimp,
copilărie,
crepuscul,
folk,
folk4noi,
iubire,
love,
lumina,
music,
OAMENI,
om bun,
poezie,
pădure,
Risipa,
toamnă,
versuri și etichetat
anotimp,
Baia Mare,
Desiş de toamne,
folk4noi,
fulger,
Lucas,
lucasfolk,
lumina,
Maramures,
Maria D.A.,
muzica,
om bun,
Philip Glass,
poem,
pădure,
singurătate,
Truman Show,
tăcere,
VARALBASTRA. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
