fulger de toamnă. singuratic…

fulger1

se făcea
tot mai întuneric
prin desişul acela
încărcat de culori
străluminat
de fulgere
şi suit pînă
dincolo de
zorii stelelor

stropi precum
ceruse răgaz
trupul de lut
aşterneau tăcere
peste vieţuitoare

n-am rostit nimic…
am privit
cum îşi tace
toamna
risipa de frunze…


(montajul şi concepţia artistică aparţin Mariei D. A.  –  VARALBASTRA)

Mulţumesc,  Maria!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, anotimp, copilărie, crepuscul, folk, folk4noi, iubire, love, lumina, music, OAMENI, om bun, poezie, pădure, Risipa, toamnă, versuri și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s