medieval. de noiembrie…

zare_ceata

izvoade ursite din stâncile sumbre
aspre sigilii-nturnate din drum
dangăt de slove răpuse lunatic
ori testamente deschise postum

palide arce cu provele şterse
dintr-un trecut inutil şi scâncit
îşi ancorează umbrele stinse
la un tărâm nedorit, nelumit…

din fire speranţa păstrată alături
răpune o grijă degrabă scăpată
şi fluturii mii îşi coboară cohorte
în straniul fort neuitat…niciodată…



Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, anotimp, cer, Clasic, copilărie, fluture, folk, folk4noi, iarna, imagini, iubire, Lucas, lumina, music, OAMENI, om bun, Poeme, poezie, pădure, Risipa, suflet, toamnă, versuri și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s