piedestal. din murmure – raze…

ar suspina viorile,

răscolind cărarea pădurii,

doar ca să te scape

de doruri nestinse…

s-ar tîngui în ceţurile

prea devreme iscate

de păianjenii milostivi

ştiutori de vremuri mai bune…

şi încă te-ntrebi, străine,

cum de marmurei

i se cuvine piedestalul...

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, anotimp, cer, fluture, folk, folk4noi, OAMENI, om bun, ploaia, Poate că.sau potecă..., Poeme, smaralde, suflet și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la piedestal. din murmure – raze…

  1. Melorys zice:

    marmura isi merita soarta!
    in definitiv nu-i decat un dor inmarmurit in vesnicie

  2. inda of wind zice:

    Nimeni
    nu-şi lasă aripa pradă
    traducătorilor de zboruri
    în lumina crudă a amiezii

  3. rainsoul zice:

    viorile inca se tanguie,in cautarea sufletului inchis in marmura…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s