iarnă şi vis. fior în trimis…

era foarte-aproape
să ajungă să-i spună
ce-i voalul de ape
sclipind către lună…

coliba de trestii
sub vînt nebunatic
odaia cu ramuri
şerpeşte molatec…

jivine plocon
peste clocot de-armură
dihănii de-a dreptul
cu peste măsură…

o mască e pînza
un chip deghizat
nu poartă păianjeni
de-abia… s-a-ntrupat…

ce nu se desluşeşte… e fiorul cerbului rănit de pasărea cu clonţ de rubin...

Poate-am visat ceva rău şi-am uitat,
Poate-i doar pentru că vişinii s-au înflorat,
Poate-i doar vîntul ce limpede sună,
Ori pentru că au muşcat astă-noapte din lună
Vîrcolacii, ori stele prea multe pe faţă
Mi-au picurat o otravă de gheaţă,
Ori poate e dimineaţă.

Cine eşti, ori ce eşti,
Abur ori duh străveziu de poveşti,
Care-ai pătruns şi îmi macini mereu
Trupul şi sufletul meu?

Privesc în oglindă – acelaşi mi-i chipul
Şi buzele groase tăiate ca-n lemn.
Pe pavăza frunţii văd bine că nimeni
N-a scris, încă nu, nici un semn.

Dar vorbele-mi murmură: sună-ne,-ncearcă-ne,
Sufletu-şi pîlpîie albe chemări,
Ochii îmi ard rotunjiţi peste cearcăne,
Inima-şi bate ecoul de zări.

Cine eşti, ori ce eşti,
Abur ori duh coborît din poveşti,
Undă prelinsă să mă învenine,
Stea fulgerată în mine ?

https://folk4noi.files.wordpress.com/2009/12/nu-stiu-fior.pdf
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în anotimp, cer, iarna, Lucas și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la iarnă şi vis. fior în trimis…

  1. C. zice:

    Imi place poemul acesta. Ave tie, scriitorule! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s