somnul poetului. urme pe zăpadă

într-o vară de odinioară, vocea lui vibra alungînd întunericul, rotind ape şi dealuri şi porţi … toamna a aşternut brumă pe griful simţirii, a dezgolit corzile stelelor şi a pregătit venirea iernii – cu marea-ncercare de trecere…
dincolo de gerurile telurice, o primăvară eliberată de ceţuri va socoti orele-n muguri, minutele-n fire de iarbă şi clipele-n clepsidre cu fluturi…


În podul palmelor tale
Caut linia vieţilor lungi, pe cînd
Tu, disperare cuminte, te duci
Frumos şi te culci.

A viselor putredă scară
Sînt prea bătrîn s-o cobor
Ramîn cuib înalt, rămîn hrană
Vreunui vultur rătăcitor.

Ori, poate aburul moale
Al anilor ce urcă-n eter
Îţi va prinde pe braţe petale
Vei fi prima floare din cer.

E beznă ca-n rugăciunea
Unei inimi vechi şi pustii
Lumînări cu neagră lumină aprind
Morţii, morţilor vii.

Mi-e somn de mai mult de o viaţă
De nopţi eterne şi reci
Patinez prin visele tale de gheaţă,

Spre iernile vieţii de veci.
(Augustin Frăţilă – Balada vieţii de veci)


Anunțuri
Acest articol a fost publicat în adormire, amintiri, cer, folk și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la somnul poetului. urme pe zăpadă

  1. Luminita zice:

    „Mă grăbesc înspre moarte
    fără un înţeles anume,
    fără rochie de mireasă
    fără zestrea de aur.
    Fără mine.
    Mă grăbesc senină
    şi amară
    de-a latul patriei.
    Parcă ar fi fost mîine.”

    (Mariana Marin (1956 – 2003)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s