văzduh de ninsoare. ceas de argint…

singurătatea descoperă

tolba cu lacrimi a străinului

pictorul orb sculptează insula iertării

în estuarul timpului

am ascultat copitele nemărginirii

post scriptum

aducătorul de veşti

rosti-va de bine !



Anunțuri
Acest articol a fost publicat în adormire, amintiri, cer, lumina, OAMENI, Poeme, pur si simplu, tăcere și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la văzduh de ninsoare. ceas de argint…

  1. -X- zice:

    De mult timp nu am mai trecut pe aici …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s