el ghiocel. strigătul tărîmului…

înainte de a ajunge iluzie

spunea că dorul e un zeu

mîngîiat de nesomnul trufiei

iar fata morgana un surîs al lacrimei

că umbra tîrzie a lunii

pune potcoave iscusitului timp

şi valea plîngerii nu-i doar

un ocean al pustiului


apoi

din ţărînă

a răsărit

un ghiocel

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, cer, copilărie, folk4noi, Lucas, OAMENI, om bun, Poeme și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la el ghiocel. strigătul tărîmului…

  1. neofit zice:

    AnulNou ar trbui sa inceapa odata cu rsarirea ta.tu faci oamenii sa spere in intinerirea sufletelor,in revigorare trupurilor sa spere la albul iubirii,la mai bine .
    Ghioceilor,imi pare rau ,ca nu ati fost aici,cand am vrut eu.

  2. neofit zice:

    astazi este ziua de nastere a fiicei mele,liliana huber,din linz,austria;as fi vrut sa-i trimit imaginea ghioceilor care se inalta prin zapada sa ne transmita „strigatul pamantului”.nu ma pricep la transferat poze sau mesaje.LA MULTI ANI, FIICA MEA!LA MULTI ANI,OANA!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s