oglinda fără timp a supravieţuitorului

puteam să fiu tot ce voiam
dar numai o secundă
şi doar un singur lucru

o sămînţă trecînd prin toate seminţele
desfiinţîndu-se pe sine
un arbore trecînd prin toţi arborii
desfiinţîndu-se pe sine
o floare trecînd prin toate florile
desfiinţîndu-se pe sine

puteam să fiu tot ce voiam
dar mai ales un sunet într-o labirintică ureche
visînd numai ce vrea s-audă
dar mai ales un sînge plutitor
în inima-i prea mare pentru a-l ţine minte
dar mai ales un gînd
epuizîndu-şi toate formele
mai greu decît obiectu-n care e închis

puteam să fiu tot ce voiam
dar numai o secundă

(Grigore Hagiu – Puteam să fiu)

https://folk4noi.files.wordpress.com/2010/03/carteadegheata1.pdf

( cîntă Adrian Berinde compoziţia sa Cartea de gheaţă )

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, folk, folk4noi, iarna, imagini, iubire, Lucas, music, OAMENI, om bun, Poeme și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s