buna vestire. rost împlinit

Ţesea cuminte ca întotdeauna
Maria borangicul la război,
Şi cum prin seară cădeau umbre moi,
I s-a părut întîi că intră luna,
Atît de alb venea. Dar nici o rază
Nu calcă mai uşor pe tălpi de vis .
Şi s-a mirat ea: cine a deschis
Larg poarta?   Cînd s-a ridicat să vază,
I-a nălucit acum că porumbelul
Ei alb bătea din aripi lîngă ea.
Şi cum, sfioasă, fata-l mîngîia,
Arhanghelul dezvăluindu-şi felul,
Nu s-a temut, nu s-a ferit de dînsul
Cu îngerii se sfătuia de mult –
S-a bucurat spunîndu-i: Te ascult…
Arhanghelul tăcu, închis într-însul.
Atunci s-a speriat, căci nici un sunet
Nu-i pogora în suflet solul sfînt.
Dar a picat ca moartă la pămînt
Cînd îngerul cu trăsnet şi cu tunet
A fulgerat, neaşteptat, Bunavestire…


(Ion Pillat  – Bunavestire )

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în anotimp, Bunavestire, cer, iubire, Lucas, Maria, music, OAMENI, om bun, Poeme, primăvara și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s