ieşirea spre cer. amurg răscolit

un vers de veghe-n munţi se pare

iertare-nseamnă unui menestrel

tăcut precum un soare spune

amurg acelui firav  ghiocel…

tornadă, vis şi acrostih… rebel…


Anunțuri
Acest articol a fost publicat în cer, copilărie, crepuscul, Focul viu, imagini, music, OAMENI, om bun, Poeme, poezie, pur si simplu și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s