lacrima profetului. solie poetului

pe vremuri cînd  ţeseai izvoade

şi reuşeai în gînd să-ţi plimbi

greşeala de-a tăcea prea tare

urmînd o lebădă cu nimbi


neasemuit păreai, cum nimeni

pe lac, sub sălcii, ca din sfinţi

erau doar oamenii pe care

ai coborît să îi alinţi


şi nu e-ntîmplător că, poate,

e rima  scoasă din tenebre

un nouă ori un şase veşnic

nu vor veni să te întrebe…


îşi amintesc cei mulţi de tine

şi au nevoie să le spui

Dincolo, dacă trec cu bine…

urca-vor spre profet … statui? …


https://folk4noi.files.wordpress.com/2010/04/profolk-blaga.pdf


( cîntă  Profolk – versurile melodiei sînt o îmbinare a poemelor Cîntăreţi bolnavi şi Seară mediteraneană ale lui Lucian Blaga )

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în adormire, anotimp, cer, fluture, folk, iubire, Lucas, Lucian Blaga, OAMENI, om bun, Poeme, poezie, pur si simplu, suflet și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la lacrima profetului. solie poetului

  1. Daniela zice:

    Oare te-ai intrebat vreodata cum e sa fii prizonierul unei statui?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s