pînă cînd, zile curgînd… cer stins de vînt?…

uneori, dincolo de versuri,
sînt cioburi fierbinţi de lumină…
ostoite de şuiere ce nu-şi uită menirea…
eoni săgetaţi de eoli …
aşteptarea penelopelor,
trufia amazoanelor,
ochii închişi ai profetului,
aedul cu lira coborînd în infern…
ispita rimei pe calea de tren
cu traverse sparte şi linii paralele
pădurile nebune cu licurici adăstînd
potecile necălcate, aşteptînd…
pînă cînd…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, anotimp, cer, folk, folk4noi, iubire, Lucas, om bun, versuri, zbor și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la pînă cînd, zile curgînd… cer stins de vînt?…

  1. Sibilla zice:

    Într-o zi, totuşi iubirea peste blestem….
    Frumoase versuri…

  2. Daniela zice:

    Pana cand?

    Pan-acolo, unde-n vara
    Iarba se va imbraca in ceara.
    Pan-acolo, unde-n cant
    Zboru-si va lua vesmant.
    Pan-acolo, unde-n seara
    Vorba nu va fi povara
    Pan-acolo unde-n fiu
    Timpul nu va fi tarziu.
    Pan-acolo, unde-n fata
    Moartea se va face viata.
    Pan-acolo, pana unde-i
    Foc in sangele secundei…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s