capătul zilei. (des)cîntec



aş vrea cineva mic să se facă…

alături casa fugită

lîngă fîntîna cu ciuturi

de blîndeţe umplută

cu lacrimi de raze …


şi copiii Soarelui să fie veşnici

legănaţi pe ape duse

de vechi făclii şi de un cîntec

ce nu istoveşte iarna …

https://folk4noi.files.wordpress.com/2010/09/la-capatul-zilei.pdf

(Cătălin Condurache – La capătul zilei)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, anotimp, Enigma, folk, folk4noi, iarna, imagini, iubire, lumina, om bun, timp și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la capătul zilei. (des)cîntec

  1. Maria zice:

    Foarte frumoase versurile. Felicitari!

  2. Daniela zice:

    Amurgul, ingenunchind peste somn, cauta calea pentru a deschide o dimineata. Lasati-ne! Ne vom adauga noptii cu doua taceri, cu doua lacrimi, cu doua cantece!
    Cand ne vom trezi, ne vom impartasi din vesnicie…

  3. Qkml zice:

    Ai fost cu inspirația în … pană ! Frumoasă poezie !;)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s