rog.vai! v…

Publicat pe februarie 13, 2011 de Lucas

 

Romanță sinceră mereu

Olar cu gîndurile sale

Grădină suplă ori ecou pierdut

Vestală nevăzută-n șoapte

Alb ne-ncetat, din absolut

Izvor  nemăsurat, adînc

Va trece  iarăși printr-o cale

 

 

 

 

 

Acest articol a fost publicat în amintiri, anotimp, Bunavestire, cer, copilărie, iarna, imagini, Lucas, lumina, LUMINA, OAMENI, om bun, paradis, Poeme, zbor, Ţara Chioarului și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la rog.vai! v…

  1. radu raluca zice:
    februarie 14, 2011 la 9:47 pm

    deosebit, un acrostih la un acronim.

  2. Daniela zice:
    februarie 16, 2011 la 8:55 pm

    Rosii frunze coborite-n palme
    Oare unde e tacerea,-n cer?
    Grauntele de drum inca mai doarme.
    Vai! rog sa se trezeasca, asta-i cer!
    A inceput sa ninga in vecernii,
    Iar fluturii se-aud intre zapazi…
    Vin iar sa cada-n despletirea iernii…

  3. 2winterleaves zice:
    februarie 18, 2011 la 7:51 pm

    V IAVGOR
    lumina.
    Alb ne-ncetat…


    (Va trece iarasi printr-o cale?)

  4. dieta zice:
    ianuarie 29, 2012 la 8:10 pm

    În 1913 apărea la Bucureşti lucrarea Dacia preistorică, de Nicolae Densuşianu. O lucrare absolut impresionantă, de peste o mie de pagini, o sinteză care, încă de la apariţia ei, a stârnit şi continuă să stârnească enorme pasiuni, pozitive şi negative. Oricum am considera-o, un lucru rămâne sigur, această istorie nu poate fi ignorată. în chip fericit, cu eforturi absolut eroice, în anul 2002, Editura bucureşteană „Arhetip“ a retipărit, după original, lucrarea, dându-i nou suflu de viaţă şi îndemnând la reflecţie o nouă generaţie. Editura a reuşit să spargă o anume conspiraţie a tăcerii dusă în jurul lucrării şi să termine lucrarea nefastă de batjocorire a ei. O conspiraţie care, după cum vom vedea, avea un scop limpede şi care nu era spre binele neamului românesc. încă mai trist, de cele mai multe ori, această acţiune s-a purtat prin indivizi care fie că frunzăriseră doar lucrarea, fie nu o citiseră de fel. încă mai adesea era vorba de scepticismul ironic al celor care se grăbesc să vorbească despre cele pe care nu le ştiu şi nu le înţeleg, ai imbecililor utili.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s