Arhive pe categorii: Ion Minulescu

munţi străjeri. ape tăceri…

Ascultă, priveşte şi taci!… Ascultă, să-nveţi să vorbeşti, Priveşte, să-nveţi să clădeşti. Şi taci, să-nţelegi ce să faci… Ascultă, priveşte şi taci! Când simţi că păcatul te paşte Şi glasul Sirenei te fură, Tu pune-ţi lacăt la gură Şi-mploră doar … Continuă lectura

Publicat în amintiri, anotimp, cer, copilărie, crepuscul, folk, imagini, Ion Minulescu, iubire, Lucas, lumina, munte, music, OAMENI, om bun, Poeme, Poesis, poezie, Stare de spirit, suflet, versuri | Etichetat , , , , , , , , , | 1 comentariu

alerg cu ploaia de mână…

Plouă!… În oraşul nostru românesc Plouă aşa cum ştim cu toţi că plouă Plouă „gris” ca-ntr-o stampă japoneză… Pietonii pe trotuare se răresc, O trăsură cu un „Chrysler” în viteză, Trec în sens invers Şi se ciocnesc… Iar un popă … Continuă lectura

Publicat în amintiri, cer, folk, Ion Minulescu, music, OAMENI, Poeme, pur si simplu, versuri | Etichetat , , , , , , | 6 comentarii