Arhive pe categorii: Lucian Blaga

lacrima profetului. solie poetului

pe vremuri cînd  ţeseai izvoade şi reuşeai în gînd să-ţi plimbi greşeala de-a tăcea prea tare urmînd o lebădă cu nimbi neasemuit păreai, cum nimeni pe lac, sub sălcii, ca din sfinţi erau doar oamenii pe care ai coborît să … Continuă lectura

Publicat în adormire, anotimp, cer, fluture, folk, iubire, Lucas, Lucian Blaga, OAMENI, om bun, Poeme, poezie, pur si simplu, suflet | Etichetat , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

triumful aforismului

Rîul ar putea să-şi închipuie că se revarsă în ocean numai din dorinţa sinceră şi dezinteresată de a-l îndulci. (Lucian Blaga)

Publicat în folk4noi, Lucas, Lucian Blaga, mare, OAMENI, ocean, om bun | Etichetat , , , , , , , | 1 comentariu

preţ de-o libertate. vremelnică despărţire…

Iubire, durere şi strigăt, vocale deschise spre-un cer tăinuit oracol pe trepte nespuse, consoane-ncrustate-n granit… Lumina ce lin se pogoară cu luptă se-adapă mereu precum lumînării de ceară i-ajunge etern Prometeu un cîntec, un vers, o baladă, aduse din alte … Continuă lectura

Publicat în adormire, amintiri, Cenaclul Flacăra, Cristian Buică, iubire, Lucas, Lucian Blaga, Tatiana Stepa | Etichetat , , , , , , , , , , | 9 comentarii

catrenele dragostei. lebăda cu ochiul nevăzut. amuţire…*

Dragă-mi este dragostea bântuită de sprâncene, de sprâncene pământene, lungi, pieziş-răsăritene. Dragă-mi este dragostea, soarele din an în veac, dragostea ce poartă-n ea moarte-ades şi-ades un leac. Spune-se că-n holdă coaptă macul îl dezbraci c-o şoaptă. Dragă-mi este dragostea care … Continuă lectura

Publicat în anotimp, copilărie, folk, Folk You, Lucian Blaga, Poeme, Poesis, poezie | Etichetat , , , , , , , , , | 5 comentarii

linişte. între lucrurile bătrîne…

În apropiere e muntele meu, munte iubit… înconjurat de lucruri bătrîne acoperite cu muşchi din zilele facerii, în seara cu cei şapte sori negri care aduc întunericul bun, ar trebui sa fiu mulţumit. Linişte este destulă în cercul ce ţine … Continuă lectura

Publicat în Adrian Paunescu, cer, Lucian Blaga, munte, music, Poeme | Etichetat , , , , , , , | Lasă un comentariu

purtam cerul pe tâmple …

Pe-un pisc. Sus. Numai noi doi. Aşa: când sunt cu tine mă simt nespus de-aproape de cer. Aşa de-aproape, de-mi pare că de ţi-aş striga în zare – numele – i-aş auzi ecoul răsfrânt de bolta cerului. Numai noi doi. … Continuă lectura

Publicat în folk, Lucian Blaga, Nica Zaharia, OAMENI, versuri | Etichetat , , , , , , , , | 3 comentarii

hai să fugim într-o poveste…

Din clima fierbinte a basmului, sfinte irog inorog c-un semn te invoc. Din verde molatic s-aude copita, adânc, păduratic, apari ca ispita. Târcoale nu-mi da şi nu adăsta! Ci ia-o-nainte când ceasul va bate, solie cuminte spre vechea cetate. Când … Continuă lectura

Publicat în folk, Lucian Blaga, Poeme | Etichetat , , , , , , , , , | 2 comentarii